Analize premium

Din feed-ul Facebook al unui amic am ajuns la articolul ăsta. Autorul pleacă de la o elucubrație a lui CTP, care spune că oamenii mulțumiți de viața lor sunt mai puțin înclinați către procreere decât oamenii săraci, și concluzionează apoteotic: “Pentru mine, cel mai interesant indicator economic versus scăderea natalităţii este legat de creşterea explozivă a transportului aerian în România şi apariţia low-cost-urilor.” Băi, și nu e un articol din Cancan, Libertatea sau Antena3…

Deci nu, scăderea natalității nu are nici o legătură cu incertitudinea zilei de mâine. Dacă ne luăm după CTP, faptul că știu sigur că pot asigura o masă, haine, educație copilului meu e chiar un factor demotivant. Ar trebui să mă simt impulsionat să procreez atunci când felia de pâine de mâine e incertă iar pampersu’ de mâine e cel de azi, reciclat.

Iar după Hostiuc, jet lag-ul provocat de low cost-uri e cel mai interesant factor implicat. Nici nu știu cum să comentez concluzia lui, provocată cel mai probabil de excesul de roz produs în cerebelu-i de mierea și laptele care abundă pe străzile patriei.

Cine nu are de lucru își face

Printre computerele pe care le am acum se află și un hackintosh (adică un computer non-Apple care rulează macOS). Acest computer rula bine-mersi versiunea 10.12 de macOS, Sierra, și o rula impresionant de bine. Fără reproș, cu alte cuvinte.

Pentru că m-am trezit astăzi cu ceva timp liber la îndemână, am decis să actualizez sistemul de operare. macOS 10.13 a apărut deja de ceva timp, îl am instalat pe laptop, funcționează foarte bine, nici o surpriză neplacută.

Ei bine, scriu rândurile astea după cam patru ore petrecute schimbând diverși parametri astfel încât driverul plăcii grafice să-și facă datoria și să arunce imagini către monitor. Funcționează, oarecum.

La următorul upgrade major aștept cel puțin trei luni până la a-l aplica. Chiar dac-o să am excesiv de mult timp liber.

Hello, world…

Am început de câteva ori să scriu la propriul meu blog. Tot de câteva ori am și renunțat. Uneori din lipsă de timp, alteori din lipsă de entuziasm, iar uneori din pură delăsare. Așa că, de curând, m-am gândit că ar fi o idee bună să mai încep o dată. Sunt un om perseverent, până la urmă.

Pentru început, e bine de spus că blogul ăsta nu are o temă anume. “Notele de la sfârșitul zilei” vor fi despre ce mi se pare mie relevant, sau remarcabil, sau revoltător, sau absurd. Ce-o fi în ziua respectivă, până la urmă. Ar mai fi de subliniat faptul că nu scriu știri sau reportaje. În consecință sunt de așteptat perspective subiective (uneori exagerat de subiective). Din când în când o să scriu chestii mai serioase, dar voi fi atent să le marchez ca atare – ca să fie mai ușor de evitat, dacă e cazul.

Ar mai fi de zis că-mi plac discuțiile. Și cele-n contradictoriu, atât timp cât ele se manifestă sub forma unui schimb civilizat de argumente. Dacă argumentele respective sunt și valide din punct de vedere logic, tind să mă extaziez. Pe scurt deci, discuțiile și schimburile de idei sunt binevenite și încurajate.

Cam atât pentru ziua de azi. Ne revedem curând.